Copilul Apelor de Emily Diamand

Povestire de Bianca Alexandra Lala, 12 ani

Din câte am observat, elevilor clasei a VI-a B le place să aibă nişte idei sau un scurt rezumat al acţiunii pentru a-i determina să citească. Aşadar, pentru a îi încuraja să ,,pună mâna pe carte,, cât mai des, am pregătit o nouă rubrică numită Biblioteca curioşilor. Aici voi posta rezumatele unor cărţi citite de mine, desigur dacă aţi citit şi voi alte cărţi nu ezitaţi să îmi scrieţi un rezumat al cărţii şi o fotografie a coperţii. Haideţi, deci să ne facem subiecte de citit.

Prima carte pe listă este ,,Copilul Apelor,, de Emily Diamand.

Este povestea hazlie şi emoţionantă a unei fete orfane de 12-13 ani care trăieşte în secolul XXII, în Anglia parţial inundată, care a renunţat la tehnologie în favoarea unei vieţi simple. Protagonista lecturii, Lilly Melkum, o fată de pescar care locuieşte cu bunica sa şi a fost aleasă de un motan maritim (motanul maritim avea o mare valoare, dat fiind faptul că acesta putea naviga cot la cot cu marinarii şi puteau simţii pericolul, precum şi zonele mai ideale pentru pescuit), care îşi alege singur stăpânul. Mulţi pescari din satul lui Lilly, încercau prin diferite mijloace să îşi revendice pisoiul, motivând că ea era prea tânără pentru a naviga plus că nu prea agreau ideea unei fete-pescar care nu mai fusese până atunci văzută. Aşa şi-a primit motanul maritim numele de ,,Miţ,,.
Povestea începe cu adevărat atunci când tâlharii jefuiesc satul lui Lilly, iar bunica ei este omorâtă în urma vizitei. Fiind casa bunicii mai deprimantă că acum bunica ei nu mai era, mama şi tatăl unui prieten de al său o primesc pe Lilly la cină de mai multe ori.
Cum erau un sat unit, femeile se întristară la gândul că o tânără fată a rămas orfană şi nu are cu cine locui, încearcă să o ajute măritând-o. Lilly nu agreează ideea, încercând să se ascundă de acestea, însă cea mai bogată din sat, doamna Denton o învită în casa ei. Era foarte tristă dintr-un anumit motiv: fiica prim-ministrului fusese răpită de tâlhari. Alexandra, în vârstă de şapte ani. Doamna Denton îi povesteşte că avu în plan să trimită o răscumpărare tâlharilor printr-un tânăr viteaz, care urma să ducă o scrisoare şi răscumpărarea unui prieten ca să negocieze cu tâlharii pentru micuţa Alexandra. Dar cu o zi înainte prim-ministrul venise şi luase toţi bărbaţii din sat. Lilly decide să ia ea acea răscumpărare, o ultimă rămăşiţă din era calculatoarelor: un giuvaier cu inteliganţă artificială. Ea porneşte singură cu Miţ şi pentru a nu fii recunscută se deghizează în băiat.
În paralel ne prezintă şi povestea din punctul de vedere al lui Zeph, fiul căpeteniei de tâlhari de aceeaşi vârstă cu Lilly. Acţiunea merge în continuare separată, până cănd protagoniştii se întâlnesc. Această întâlnire fu cauzată de o... Baltă cu nămol. După ce Ims, un tâlhar din familia lui Zeph îi împacă, cei doi copii pornesc spre bărbatul din scrisoarea dnei Denton, iar Lilly nu ştie cum să scape de fiul de tâlhar care o însoţeste. În mare parte, e bine să ai un tâlhar care să te apere când sunt sute prin preajmă.
Va descoperi Zeph identitatea adevărată a lui Lilly? Va scăpa cu viaţă micuţa Alexandra? Citeşte tu mai departe. Ne vedem la următorul rezumat! :))

O nouă poezie

Luna trecută m-am uitat şi eu pe YouTube să văd participanţii de anul acesta la Eurovizion. Deci, am făcut o poezie pentru a comemora memorabila prestaţie a unui/unei artist(e) talentat(ă) cu adevărat original(ă).

Eurovizion

De Bianca Alexandra Lala

Cu toţii cu mic, cu mare,

Avem emoţii, nerăbdare,

Căci Eurovizion începe.

Haideţi să privim ce se vede!

Polonia s-a prezentat,

Rusia a cam urlat,

Spania, cam chinuit,

Germania, de neoprit.

Franţa a cam scheunat,

Turcia, mai diplomat,

Italia a continuat, 

Ungaria s-a prezentat.

India a prea dansat,

Apoi Israel a debutat.

Dar, în umbră, cin' se vede?

Austria număru'-şi începe!

Cine vine, cine vine?

Bărbat, femeie, nu se ştie...

Începe să cânte.

Vorbeşte despre un... Munte!?

Din ceaţă creatura apare.

Iar lumina din reflectoare

Îi scoate la iveală faţa.

Desigur, şi mătreaţa.

Ce m-am înşelat!

Nu e nici femeie, nici bărbat!

Un hibrid umanoid,

Ce e drept, e cam pocit.

Voturile-ncep să curgă

Iar piesa se surpă.

S-a terminat?

El sau ea s-a înălţat?

Ca un phoenix, ca o cioară,

Ediţia n-a fost prea amară.

Şi uite-aşa se-ncheie seara,

Precum s-a încheiat şi vara.

Minutele au trecut,

Toţi ceilalţi au pierdut.

Femeia-bărbat a dominat,

Ce e drept a şi urlat!

Sper că v-a plăcut poezia mea, seară placută vă doresc, dragi colegi! Noapte bună!

Semnat,

Alexandra

O plimbare în Cugir

Salut, dragi colegi!
Bănuiesc că toţi ne simţim bine în vacanţă. Unii la mare, alţii în ţări străine sau, ca mine, la bunici.

Astăzi, bunica a considerat că ar trebui să ne arate mie şi surorii mele oraşul şi împrejurimile... Cu o plimbare pe bulevard...

Am vizitat vechea parte a oraşului cu blocuri cu doar două niveluri, bănci stricate şi rupte, sălcii plângătoare bătrâne şi fosta bibliotecă a Cugirului şi asfaltul ciobit care dădea de gol vârsta adevărată a acestuia.

Dar, apoi am trecut şi la partea renovată de curând. Spaţii verzi îngrădite cu: bujori, lalele, crini, dar şi flori micuţe precum: rochiţa rândunicii, cicoare, coada vacii, papucul doamnei, piciorul cocoşului şi traista ciobanului. Acolo erau multe magazine asupra cărora vegeta un falnic stejar bătrân cu scopul de a ţine umbră băncilor de lemn vopsite în roşu deschis, pe care nişte clienţi mulţumiţi se aşezau până când îşi terminau îngheţata. Rareori trecea câte o maşină care tulbura liniştea petalelor colorate de iris de pe marginea şoselelor. Din când în când ne mai întâlneam cu un fost elev al bunicii mele sau cu câte o profesoară cu care bunica se înţelegea bine şi se opreau să schimbe două vorbe.
Ne-a plăcut ce am văzut şi ce am aflat, ca să nu mai spun de lecţia de botanică în drum spre casă despre florile de câmp, plantele medicinale şi flori frumos parfumate.
Sper că toţi aţi avut o zi frumoasă aşa cum am avut eu pe bulevard!

Vă salut,
Bianca Alexandra Lala

Noua noastră revistă

 Mulţi dintre colegii noştri nu au cont de Facebook, aşa că am decis să creez un blog cu revista noastră pentru a-l putea citi toată clasa. :)